Mă simt mică. Atât de mică... Știu prea puțin din prea mult, mă lupt, eu, un om atât de mic, într-un univers ce e atât de mare...
Însă eu, omul mic, am învățat să iubesc lucrurile mici: o simplă privire, de o fracțiune de secundă; o lacrimă abia vizibilă, pe un chip secat de tristețea ce îl chinui de prea mult timp; o atingere subtilă, care cutremură întreaga ființă făcând trupul să tânjească după mai mult și sufletul să se aprindă cuprins de un foc lipsit de flăcări, dar care arde mai puternic ca orice; un pas purtat încet spre înapoi ce parcă pictează atât de lent și atât de clar teama, lipsa încrederii și a curajului; imaginea buzelor ce se sfărâmă sub freamătul dinților; strălucirea din ochii cuiva care iubește; imaginea mâinilor ce s-au ascuns la spatele celui ce a cunoscut la o vârstă fragedă fiorul, emoția; răspunsul scurt ce ascunde atât de multe sentimente... Lucruri mici...Atât de multe lucruri mici și care tocmai sub acest aspect cunosc imensul!
Obișnuiesc să-mi leg zâmbetul, visarea și însăși fericirea de lucrurile mici. Floarea aceea pe care o primești în dar.. Aparent, nu e nimic deosebit în ea. Dar simplitatea ei, frumusețea ce-a crescut în ea și a atins cumva, deși poate e prea mult spus, perfecțiunea. Și această creație sublimă a naturii, care nu a avut nevoie de nici un artificiu pentru a fi capabilă să încânte privirea, să stârnească emoțiile, să cutremure un suflet, această frântură din sublim e acum în mâna ta. Tu ești cel care te bucuri de existența ei, și tocmai faptul că e în mâinile tale îi aduce pieirea. Nu te străbat remușcări, nu regreți, fiindcă tu ești atât de mare... Și totuși te bucuri și-ți hrănești fericirea prin prisma unui lucru atât de mic...
Mi-e teamă că am uitat (cum) să mai iubim lucrurile simple... Ne-am canalizat pe rațiune, am uitat să mai visăm, nu mai știm să ne oprim și să privim... Am uitat de lucrurile simple... Am uitat să mai fim fericiți hrănindu-ne cu simplitate. Nu condamn idealul, nici rațiunea, nici evoluția. Condamn doar uitarea. Uitarea faptului că putem fi fericiți...Că putem fi, atât de simplu, fericiți...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu