Mă voi întoarce

    Apele astea în care mă chinui să înot...sunt prea reci și prea tulburi. Nu mi-am dorit asta pentru mine și nici acum nu mi-o doresc. 
    Am intrat într-un joc în care adversar îmi sunt chiar eu. Și dacă nu lupt să câștig, mă voi pierde printre cei pe care îi vreau pierduți. Mi-am dat seama că în acest joc nu am aliați. Nici nu știu să fi avut vreodată. Sunt doar eu. Dar lupt pentru mine, pentru zâmbetul ce l-am pierdut sau nu l-am avut, dar pe care l-am mimat continuu. Lupt pentru a mă ridica din groapa în care ei m-au trântit fără regret. 
    Am făcut un pact cu mine. Dar e mai mult un pact cu diavolul. Mi-am vândut sufletul și ca să câștig, nu am voie să iubesc. Iubirea pentru mine a fost ca un venin dulce ce mă ademenea când pășeam pe drumul corect și mă îngenunchea spre a cere milă. Am iubit prea mult oamenii din jurul meu și pentru ei, mi-am ucis propriul zâmbet și destin. I-am iubit suficient cât să uit de mine și puțin mai mult. Acum însă, am făcut un pact. Fără iubire! În jocul ăsta nu am voie să iubesc. Ei nu iubesc și au reușit! Nu au avut ceva care să-i oprească... Eu am iubit și în schimb am primit doar lacrimi. Au profitat de slăbiciunea mea și s-au hrănit din mine. Iar eu....eu am căzut. Mă voi ridica însă chiar dacă e greu, chiar dacă cere timp. Voi fi singură, împotriva lor, împotriva lumii. Îi vreau îngenunchiați și cu ochii în lacrimi. Îi vreau să fie așa cum am fost eu din vina lor, acum ei, datorită mie. Iertare? Mmm... NU! Șanse? Au avut deja prea multe. De data asta nu mai țin cont...Nici ei nu au ținut. 
     Voi avea nevoie de timp. De ani întregi. O să mă doară, o să mă macine regretul, o să vreau să renunț, să părăsesc lumea asta de care am ajuns să mă scârbesc. Dar nu am să renunț. Îmi doresc prea mult lupta asta, mă simt datoare să o port și să încerc să o câștig. Pentru ce lupt? Pentru zâmbetul meu, pentru fericire și poate pentru răzbunare. Când voi reuși, promit să mă întorc! Am plecat plângând, dar mă voi întoarce zâmbind! Nu am nevoie de milă, de cuvinte false, de promisiuni. Nu am nevoie de absolut nimic! Și pentru cei ce au întrebări, promit să revin cu răspunsuri când lupta se va încheia. Până atunci însă, mă voi hrăni cu lacrimile ce-au curs și ce vor curge, cu dorințe și ură uneori și pentru cei ce vor să audă, sunt mai puternică decât ați crezut și v-ați dorit voi să fiu! 
    Mă voi întoarce, fără sufletu-mi ce l-am vândut, dar mă voi întoarce purtând zâmbetul ce-l voi lua înapoi de la cei ce mi l-au furat cândva.

Lanț al fericirii

Precum un nor aș vrea să stau
Deasupra ta, deasupra lor
Și-apoi cu mine să te iau
Ca într-un vis nemuritor.

Să ne plimbăm prin cer și valuri...
Să n-auzim ce alții zic...
Și să ne fim ca scumpe daruri
Când nu ne-a mai rămas nimic.

Și într-un loc uitat de lume
Să reclădim o casă veche,
Să se transforme-al nostru nume
Doar într-o șoaptă, la ureche.

Și-apoi să revenim acasă,
Cuprinși de patimă și dor
Să transformăm povestea noastră
Într-un pur vis, nemuritor.

Și-un lanț al fericirii pure
Noi doi, cumva să-l împletim
Și alții de vor vrea să-l fure
Ne vom preface că nu știm!

Dar astea-s gânduri, se vor pierde.
Fiindcă realu-i limitat
Și-n ele nimeni nu mai crede.
Cuprinși de temeri, le-am uitat.