Eu te cunosc...

Dintre atâtea lucruri sfinte, 
Ți-am spus, iubita mea, ți-am spus...
Să nu iubești așa fierbite...
Te-ai făcut scrum și fum te-ai dus...

Renaște, Phoenix, din cenușă!
Întinde-ți aripile-n vânt!
Îndreaptă-ți pașii înspre ușă, 
Aruncă tot și ia avânt!

Auzi-mă cum țip la tine!
Deschide ochii și zâmbește!
Nu poți să știi cine, când vine
Și nici când pleacă și lovește. 

Ești în genunchi. Te văd. Te simt.
Și te târăști ca niciodată. 
Să-ți spun că-i bine? Nu te mint... 
Eu îți cunosc durerea toată... 

Învață să fii fericită!
Doar tu cu tine. E de-ajuns. 
Știi..viața ta nu e sfârșită.
Doar un capitol s-a mai dus. 

Tu nu ai inima de gheață
Și nici de piatră nu poți fi.
Nu te mai îmbufna pe viață, 
Că ce-ți dă ea, tu nu poți ști. 

Îmi pun încrederea în tine
Că te vei ridica-ncurând. 
Și vom zâmbi, ne va fi bine, 
Cu pace-n suflet, dor în gând. 

Eu cred în tine! Te cunosc!
Și lacrimile-ți am simțit!
Și inima ți-o recunosc...
Sfârșit e omul ce-a iubit...