vineri, 10 octombrie 2014

Și ce ți-a mai rămas...


Și ce ți-a mai rămas azi din iubire,
Copil al umbrelor ce-n parte s-au pierdut?
Mai crezi tu oare-n gând și nemurire,
Când inima-ți străină, s-a pierdut.

Și ce ți-a mai rămas din vis și din dorință,
Când ochii tăi adorm cuprinși de teamă?
Copil ce ai căzut, pierdut, în neființă,
De ce răspunzi când lacrimi vii te cheamă?

Și ce ți-a mai rămas din multele-amintiri,
Când te-a îngenunchiat, atât de dur, prezentul?
Copil cu zâmbetul crestat în purele iubiri,
De ce te sperie atât de mult concretul?

Și ce ți-a mai rămas din sufletul curat,
Când lumea asta-i rece și-mpietrită?
Copil ce ai crescut și nici n-ai apucat
Să-nveți de ce iubirea e lumea infinită...

4 comentarii:

Străinul perfect

Tu ai fi fost străinul perfect. Nu te-aș fi iubit și nu aș fi sperat.. Eu nu aș fi știut să ai vreun defect. Străinul meu perfect...c...