miercuri, 18 iulie 2018

Complice la victorie

Când tu dai tot și te dezbraci de tine, 
Rămâi pustiu, ești singur și te doare. 
Hrănești naiv un suflet ce crește și e bine.
Dar tu rămâi pierdut și lumea ta dispare. 

E viața doar un joc. Și uneori câștigi.
Dar soarta parcă-ți spune că ești un pierzător. 
Ceva din tine țipă c-ai vrea să și învingi.
Dar tu te-ai dat cu totul... unui câștigător...

Îl vezi cum se ridică, hrănit de umbra ta.
A smuls  din tine viața, ți-a luat orice speranță,
Ți-a fost călău în lume, doar pentru-a câștiga.


Vor fi zile mai bune. Îți spui deși nu crezi.
Tu nu mai crezi în tine, cum nu crezi nici în viață.
Dar l-ai clădit frumos...Un om cum rar mai vezi...

Tu lui i-ai fost complice. Victoria-i a ta. 
Păcat că doar tu plângi, pierdut în lumea sa...

miercuri, 27 iunie 2018

Flori

Sunt flori pe lumea asta care
Te-așteaptă să le mai privești.
Și să le spui ce rău îți pare
Că n-ai știut să le iubești.

Dar nu-i problemă. Timpul trece.
Și florile se ofilesc.
Le va rămâne rădăcina.
Chiar dacă mor tot mai trăiesc.

Sunt clipe ce să dau uitării.
Dar unele sunt vii mereu.
Și unele se dau iertării...
Să ierte alții. Nu pot eu...

Privește floarea. S-a uscat.
E amintirea a ce-a fost.
Ai aruncat-o. Ai plecat.
Mai are astăzi ceva rost?

Sunt flori ce și-au pierdut parfumul.
Și strălucirea le-a pierit.
Sunt flori ce s-au pierdut pe drumul
Speranțelor ce-au amuțit.


vineri, 2 martie 2018

Scrum și cenușă

Mă uit la ea. O văd pierdută. Și ochii nu-i mai strălucesc.
Strigarea ei acum e mută și visele-i se risipesc. 
Zâmbește când își amintește. Dar lacrimile curg nebune. 
Este o rană încă vie și-o doare, chiar dacă nu spune...

A ars fitilul. Masa arde. În urma ei e numai scrum.
Hai spune-mi tu, dragă iubire, cum să mai spere ea acum?
A respirat crezând în tine. Te-a strâns la piept, te-a prețuit...
Dar lacrimile-au curs nebune și sufletul i-a fost strivit. 

A jucat totul pe o carte. Pe cartea ce-avea semnul tău. 
A pierdut totul într-o clipă și știi că tu i-ai fost călău...
Acum privești din depărtare. Vezi doar o umbră rătăcind. 
Ea nu mai știe unde merge și-și poartă pașii suferind.

E numai scrum sufletul ei. Speranța ei este cenușă.
O vezi trecând prin fața ta, da-și poartă masca și-o mănușă.
N-a mai rămas nimic din ea. E doar cenușă. Simplu scrum.
Dacă o strigi, îți va răspunde. Dar nu mai este EA acum.  



sâmbătă, 17 februarie 2018

Aș vrea

Aș vrea să mă trezesc cu tine, 
Să îți zâmbesc, să mă atingi,
Să-mi ardă sufletul în mine
Când mă aprinzi și-apoi mă stingi...

Aș vrea să mergi pe lângă mine, 
Să mă veghezi și să-mi șoptești,
Că dacă-s jos, te am pe tine, 
Că ești aici, că mă iubești.

Aș vrea să fim copii în lumea
În care mulți nu se mai joacă, 
Să nu ne pese de mulțimea
Ce ne atacă, ne provoacă

Aș vrea să te sărut nebună
Să fii tu Universul meu
Și să te prind pe-ascuns de mână, 
Și al tău aer, să fiu eu...

Aș vrea să-ți dau și să-mi oferi
Întregul meu, întreaga-ți fire.
Nu te-aș lăsa în veci să suferi!
Te-aș ocroti cu-a mea iubire.

Aș vrea să mă găsești cumva,
Dar cred că ești mult prea departe...
Tu ești străin în lume mea, 
Un personaj din altă carte...



luni, 12 februarie 2018

Mi-e dor de tine...

Mi-e dor de tine, om frumos!
Mi-e dor de chipul tău senin!
Mi-e dor de zâmbetu-ți spumos, 
De sfletu-ți ca din penin! 

Te caut printre amintiri
Și-mi bate inima nebună.
Un om cu vise și iubiri
Scăldate-n Soare și în Lună...


Mi-e dor de tine! Mor de dor!
Și-mi pare că te-au dus departe...
Te stingi, copilă! Și eu mor...
Tablouri vii, cu rame sparte.

Eu te știam o luptătoare,
Râvneai la podium, la delir!
Tu îmi spuneai că dacă doare, 
Înnozi speranțe fir cu fir...

Mi-e dor de tine și te strig!
Tu nu m-auzi nici dacă țip.
Te-au aruncat în vânt și-n frig
Și ești neghină în nisip.

Tu nu mai ai în ochi sclipire
Și zâmbești fals, teatral dar fin.
Te-ai agățat de o iubire
Ce ți-a fost aer și venin...

Mi-e dor de tine! Un dor greu...
Mi-e dor de tine! Dureros...
Mi-e dor de tine fiindcă-s eu!
Mi-e dor de tine, om frumos...




duminică, 7 ianuarie 2018

Rugaminte

O ghiară mi-a distrus plămânii
Și fără aer m-a lasat. 
Eu încă simt urmele mâinii
Ce m-a lovit și a plecat. 

Am ascultat vorbe amare
Și le-am primit făr-a le cere. 
Dar cine știe cât mă doare
Și c-am rămas fără putere?

Încă mă-nnec în lacrimi care
Nu par a ști să obosească. 
Și vreau să urlu! Doare tare!
E cineva să le oprească?! 

Eu mă vedeam un om puternic. 
Acum mă simt atât de mică...
M-a copleșit un foc lăuntric
Și m-a-nghițit o veche frică.

Eu am crezut că dând iubire, 
Făcându-l universul meu,
Mă va iubi mereu pe mine 
Și vom fi doi în orice greu. 

Nu i-a luat mult. M-a dat deoparte. 
M-a îngropat cumva de vie. 
A rupt finalul dintr-o carte
Cum nu vor fi alte o mie. 

Mi-aș smulge carnea de pe mine!
Atât de rău am decăzut.
Și simt că nu-mi va fi mai bine!
Doar spune-mi Tu, ce am facut???

Cu ce-am greșit atât de tare
Și ce păcate port cu mine,  
De mi-ai dat mie soarta-n care
Am numai lacrimi și suspine?

Doar spune-mi TU! Te rog a-mi spune...
Ce i-ai dat sufletului meu?
Cât să mai duc în astă lume?
De ce am viața asta eu...

Mă arde apa! Foc mă stinge!
Și nici pământul nu-l mai simt!
Mă doare trupul când m-atinge
Și blândul vânt pe care-l mint. 

N-ai vrea Tu să mă iei la tine?
Eu singură nu pot veni...
Îmi zbiară sufletul în mine!
Și rogu-te a-l auzi! 

Eu nu mai pot, Doamne, a duce...
Și Tu, de sus, mă vezi că merg. 
Dar sufletu-mi nu o să urce, 
Ci-o să coboare în infern. 

El m-a distrus. M-a-ngenunchiat. 
Nu mai trăiesc de ceva vreme. 
Un suflet ce-a fost trunchiat,
Nu mai trăiește. Dar se teme. 

Eu, Doamne, nu mai am speranță.
Dac-am greșit, îmi cer iertarea!
În inimă am numai gheață.
Cu foc am renegat uitarea. 

Nu este om să mă găsească. 
Știu c-am rămas doar eu cu mine. 
Nu va fi nimeni să iubească
Să-și poarte pașii prin ruine. 

Eu nu mai am nimic de dat. 
E ca un vid sufletul meu. 
Trăirile-mi s-au innecat
De la un plâns constant și greu. 

Eu nu mai pot să simt iubirea. 
Și atunci cin-să mă iubească?
Eu nu-mi voi găsi fericirea.
Un lucru mort, cum să trăiască?

Eu îți scriu rânduri printre lacrimi. 
Nu reușesc a le opri. 
Tu, Doamne, vezi atâtea inimi!
Dar oare toate pot iubi?

Te rog numai să-mi curmi durerea...
În orice ceas, pare să crească...
Eu nu mai am deloc puterea
Să-i spun să tacă, să se-oprească...

Îndrumă-mi pașii către pace. 
Dă-mi liniștea sau dă-mi veninul.
Îmi urlă sufletul! Nu tace...
Am pierdut tot. Asta mi-e chinul...




Străinul perfect

Tu ai fi fost străinul perfect. Nu te-aș fi iubit și nu aș fi sperat.. Eu nu aș fi știut să ai vreun defect. Străinul meu perfect...c...