Fără sens

Nici nu aș ști ce să îți spun...
Mă-ntrebi și nu am un răspuns.
Nu mai sunt omul cald și bun.
Sau poate e prea bine-ascuns.

Am lăsat timpul să decidă. 
Nu știu nici azi ce a decis.
Speranța poate s-o ucidă.
Pe mine nu m-ar fi atins.

Mi-e teamă că n-au sens acestea.
Nimic nu pare a avea. 
Nici nu mai știu ce simte ea.
Și nici nu știu măcar ce-ar vrea,

Nu sunt cuvinte de-nțeles.
Și nici măcar de ascultat.
Sunt simple vorbe fără sens,
Când timpul, primul, a trădat.

Cum? Cum...

Cum să răspunzi unei chemări,

Ce se aude-n depărtări,

Dar tu n-o poți ajunge?

Și cum să fii în locu-n care

Nu e nimic ceea ce pare,

Fără să știi ce ești?

Cum să te-nchini fără regret

În fața lucrului incert

Ce mâine te ucide?

Cum să arunci un lucru bun

De parcă ai gândi nebun

Când e parte din tine?

Și cum și cum te-am întrebat,

Răspunsul tot nu l-am aflat

Și nici nu cred ca vine.