De la fereastra casei mele
Privesc străină, pe ascuns.
M-apasă dorurile-mi grele
De ce a fost, de ce s-a dus.
Arunc stângace o privere.
Acolo locuiam cândva.
E ușa-nchisă, fără știre,
Am dezertat din casa mea.
De peste drum mă uit pierdută.
Mi-e dor s-alerg prin casa veche.
Am ochii uzi, privirea mută.
Îi aud șoaptele-n ureche.
Îmi spune: „Ușa e acum deschisă!”
M-așteaptă să mă-ntorc acasă...
Mi-e trupul greu, ființa-nvinsă.
Este ceva ce nu mă lasă...
Pășesc timidă. Mă apropii.
Mi-e greu să fiu și să respir.
Din cer iar cad agale stropii,
Iar eu simt ploaia fir cu fir.
Și ca un hoț privesc prin geamuri.
Mi-aduc aminte cum eram.
Zburdam prin ale vieții lanuri.
Și-mi scriam sufletul... Scriam...
Nu am curaj. Mă simt pierdută.
Dar ușa s-a deschis puțin.
Aș vrea să urlu! Mă simt mută...
De ce-am plecat? De unde vin?
Și fac un pas greoi în casă.
Sunt foile cum le-am lăsat.
Și un dor greu cu foc m-apasă.
Condeiul meu iubit, uitat...
Acum, după atâta vreme,
Sunt iar în casa mea iubită.
Și mi-a dat timpu-atâtea semne...
Eu am fost rece, rătăcită.
Dar astăzi mă întorc la tine!
După un timp prea lung, prea greu!
Acum te simt, te zbați în mine...
Eu ți-oi da glas, prin glasul meu.
Here is Another me... Uneori, gândurile ascunse se cer a fi împărtășite. Trăiri, idei, întrebări, temeri și nu numai, se regăsesc în rândurile pe care am decis să le conturez prin intermediul acestui blog, o imagine amplă asupra mea, o mărturie a existenței mele, a evoluției și chiar și involuției poate. Aici este o -Altă EU-.... Cu drag, Elena .
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Străinul perfect
Tu ai fi fost străinul perfect. Nu te-aș fi iubit și nu aș fi sperat.. Eu nu aș fi știut să ai vreun defect. Străinul meu perfect...c...
-
Eu am pierdut în jocul cu iubirea Și anii mi-au adus doar lacrimi care Mi-au tulburat de-atâtea ori privirea În drumul lung spre pace...
-
Dintre atâtea lucruri sfinte, Ți-am spus, iubita mea, ți-am spus... Să nu iubești așa fierbite... Te-ai făcut scrum și fum te-ai dus... ...
-
Sunt flori pe lumea asta care Te-așteaptă să le mai privești. Și să le spui ce rău îți pare Că n-ai știut să le iubești. Dar nu-i probl...