Aripi frânte

       Într-o lume în care îngerilor le-au fost retezate aripile, el s-a izolat, mai mult sau mai puțin conștient. într-o casă a viselor, un loc în care imposibilul devine posibil, iar iluziile s-au îmbrăcat în hainele realității părând ca desprinse din viață. Acolo, aripile lui sunt întregi și emană o strălucire paradisiacă în fața căreia și norii se dau înlături. Ochii lui nu cunosc privirea minciunii, iar mâinile-i descriu, prin gesturi fine, inocența. A decis să trăiască liber, ca într-o stare apropiată de primordial, cunoscând însă orice lege nescrisă a naturii umane ce se vrea aproape de perfecțiune. Chipul i-a fost adesea brăzdat de lacrimi, căci, văzător fiind, a fost martorul tăcut ce nu avea forța de a schimba destine, iar sufletul curat nu putea suporta realitatea. A fost pentru sine vânzător și cumpărător în același timp, iar obiectul ciudatului negoț nu a fost altul decât idealul irealizabil. Realitatea l-a privit din umbră și ca un infractor, egoist de altfel, i-a furat puterea de a mai visa.  
        Acum și aripile lui sunt frânte , dar cu o putere venită parcă de nicăieri, izbutesc să mai crească puțin spre a putea fi frânte din nou. Orice forțare devine zadarnică, dar lupta renaște mai aprigă decât a fost oricând, chiar și cu prețul bătăilor inimii ce refuză să trăiască precum un sclav al ideilor meschine ce o înconjoară. 
        Sfârșitul îl aduce mai aproape pas cu pas, iar întrebarea ce prinde contur pe buzele lui și a celor ce se hrănesc cu îndârjirea lui e una pe cât de simplă în aparență, pe atât de amplă în esență: Se merită?

S-a stins iubirea

 Vroiam să îți declar iubire,

Să te sărut, să te-nfășor

Într-un vârtej de fericire, 

De dragoste și puțin dor.

N-aveam putere să-ți vorbesc

Și te priveam din depărtare.

Mi se părea că e firesc

Să mă ascund, chiar dacă doare.

În timp, mi s-a mai stins iubirea

Și să te uit am încercat.

Și nu m-am mai pierdut cu firea

Și să mai plâng, am încetat.

Când nostalgia mă cuprinde, 

Mi-aduc aminte și în gând,

Îmi spun că nu se mai aprinde

Iubirea ce-am trăit, sperând.

Un  joc al sorții pare-acum,

Și chiar o pură întâmplare.

Eu te-am iubit și-acum e scrum

Iubirea ce-mi părea prea mare.

Renaștere

Mi s-a șters cumva durerea.
M-am găsit pe-un drum ciudat
Și mi-a revenit puterea;
Cu destinul m-am luptat.

Renăscut-am din iubire,
Din a vântului suflare.
Și cred iar în fericire
Și m-avânt iar în visare.

Nu e nimeni să mai stingă
Dulcea mea lumină vie;
Nici nu poate să mă frângă,
Nici secretul nu mi-l știe.

Te-a luat destinul

Mi te-a luat destinul și nu te-a mai adus.

Te-a pus la loc de cinste, departe și prea sus.

Nu mai rostesc cuvinte, nici lacrimi nu mai am.

Cum te-am iubit pe tine, că pot, nici nu credeam.

Dar mai găsesc speranță, putere să zâmbesc,

Chiar de mă pierd în lipsa-ți, mă chinui să trăiesc!

Privirea mi-e pierdută. Te caută într-una.

Dar Cerul îți e casă, iar mamă îți e Luna.

Și mă ridic spre tine, numai în gând acum.

Mai am puțin din viață, mai am mai mult din drum.

Pierdut în mare

Sărută valurile țărmul și tu rămâi ca adormit,
Visând la frumusețea vieții în care tu vei fi iubit.
În altă lume ți-e destinul și într-un timp necunoscut,
Acolo ți-e și fericirea ce ți-o dorești atât de mult.

Te-arunci senin în vraja mării, te lași purtat de al ei joc
Și-ți pare totul o minune...Și nu mai simți nimic, deloc.
Ți-e sufletul deasupra dânsei și vântul limpede te poartă
Spre un destin din alte gânduri, spre nicăieri, spre altă soartă.

La mal lumea îți plânge trupul; tu le zâmbești în al tău zbor. 
S-or împăca ei cu durerea... Și or uita chiar și de dor.
Îți pare rău doar de iertarea ce n-ai cerut-o nimănui...
Dar asta ție-ți fu chemarea și n-ai avut cui să îi spui..

And She is Me

She loves your smile, she loves your hair.
But she is here and you're there.
And when you're sad she wants to be
That little hope that you can see.

You don't know her, but who's to blame?
She has a name, but not the fame.
She just can't tell you.. She loves you!
She is me. And that's the truth...

Nu te mai știu, nu mă mai știi

Nu te mai știu, nu mă mai știi,
Eu nu mai vin, tu nu mai vii.
Suntem străini pe-un drum uitat.
Eu am plecat. Tu ai plecat.

Eu te-am iubit, tu m-ai iubit.
Eu te-am dorit, tu m-ai dorit.
Nu e nimic  neînțeles.
Eu am ales, tu ai ales.

Eu am iertat, tu ai iertat.
Nu te-am uitat, nu m-ai uitat.
Și în trecut nu am rămas.
Mai fac un pas, mai faci un pas.