Eu te cunosc...

Dintre atâtea lucruri sfinte, 
Ți-am spus, iubita mea, ți-am spus...
Să nu iubești așa fierbite...
Te-ai făcut scrum și fum te-ai dus...

Renaște, Phoenix, din cenușă!
Întinde-ți aripile-n vânt!
Îndreaptă-ți pașii înspre ușă, 
Aruncă tot și ia avânt!

Auzi-mă cum țip la tine!
Deschide ochii și zâmbește!
Nu poți să știi cine, când vine
Și nici când pleacă și lovește. 

Ești în genunchi. Te văd. Te simt.
Și te târăști ca niciodată. 
Să-ți spun că-i bine? Nu te mint... 
Eu îți cunosc durerea toată... 

Învață să fii fericită!
Doar tu cu tine. E de-ajuns. 
Știi..viața ta nu e sfârșită.
Doar un capitol s-a mai dus. 

Tu nu ai inima de gheață
Și nici de piatră nu poți fi.
Nu te mai îmbufna pe viață, 
Că ce-ți dă ea, tu nu poți ști. 

Îmi pun încrederea în tine
Că te vei ridica-ncurând. 
Și vom zâmbi, ne va fi bine, 
Cu pace-n suflet, dor în gând. 

Eu cred în tine! Te cunosc!
Și lacrimile-ți am simțit!
Și inima ți-o recunosc...
Sfârșit e omul ce-a iubit... 
 

Acasă

De la fereastra casei mele
Privesc străină, pe ascuns.
M-apasă dorurile-mi grele
De ce a fost, de ce s-a dus. 

Arunc stângace o privere. 
Acolo locuiam cândva. 
E ușa-nchisă, fără știre, 
Am dezertat din casa mea. 

De peste drum mă uit pierdută.
Mi-e dor s-alerg prin casa veche. 
Am ochii uzi, privirea mută.
Îi aud șoaptele-n ureche. 

Îmi spune: „Ușa e acum deschisă!”
M-așteaptă să mă-ntorc acasă...
Mi-e trupul greu, ființa-nvinsă.
Este ceva ce nu mă lasă...

Pășesc timidă. Mă apropii. 
Mi-e greu să fiu și să respir.
Din cer iar cad agale stropii,
Iar eu simt ploaia fir cu fir. 

Și ca un hoț privesc prin geamuri.
Mi-aduc aminte cum eram. 
Zburdam prin ale vieții lanuri.
Și-mi scriam sufletul... Scriam...

Nu am curaj. Mă simt pierdută.
Dar ușa s-a deschis puțin.
Aș vrea să urlu! Mă simt mută...
De ce-am plecat? De unde vin?

Și fac un pas greoi în casă.
Sunt foile cum le-am lăsat.
Și un dor greu cu foc m-apasă.
Condeiul meu iubit, uitat...

Acum, după atâta vreme, 
Sunt iar în casa mea iubită.
Și mi-a dat timpu-atâtea semne...
Eu am fost rece, rătăcită.

Dar astăzi mă întorc la tine! 
După un timp prea lung, prea greu!
Acum te simt, te zbați în mine...
Eu ți-oi da glas, prin glasul meu.