Eu am pierdut

Eu am pierdut în jocul cu iubirea

Și anii mi-au adus doar lacrimi care

Mi-au tulburat de-atâtea ori privirea

În drumul lung spre pace și uitare.

Eu am pierdut și m-a durut o viață,

Chiar dacă am zâmbit în fața ta.

Sunt clipe care multe te învață,

Sunt clipe ce se pierd în urma mea.

Eu am pierdut și am crezut că poate

În alte zile și eu voi câștiga.

Sunt amintiri acum ce nu vor fi uitate.

Dar spre trecut eu nu voi alerga.

Eu am pierdut. Speranța e la tine!

Să știi să lupți, dar și să pierzi să știi...

Eu am pierdut. Tu să nu faci ca mine!

Alege-ți drumul tău. Pe-al meu să nu mai vii! 

Scântei

Iubita mea, scumpă femeie, 

Îți dau, cu drag, un sfat acum:

Să nu te-aprinzi dintr-o scânteie,

Că vei rămâne numai scrum.

Și nici în vorbe să nu crezi,

Chiar de-ți vor fi cumva șoptite,

Că vor rămâne amintiri

Ca umbrele ce-s adormite.

Și-ți spun, fiindcă te știu naivă,

Că visele devin coșmar;

Te poart-agale în derivă

Și te aruncă pe un mal.

Iubita mea, scumpă femeie,

Îți scriu chiar dacă ți-am mai scris,

Că m-am apris dintr-o scânteie

Ce m-a ucis până s-a stins.

Și-aș vrea ca tu să mă asculți,

Chiar dacă pare doar un gând,

Fiindcă vei vrea cândva să uiți,

Și-or curge lacrimi încercând.

Nu-ți lăsa pradă tinerețea,

Nici sufletul să nu ți-l vinzi,

Că mulți vânează frumusețea

Și prea puțini vor să o prinzi.

Iubita mea, dragă femeie, 

Tu de scântei să te ferești,

Fiindcă te știu și n-ai idee

Cât doare când doar tu iubești.