Dacă ar fi să-mi plâng iubirea
Aş face râu de suferinţă,
De patimă şi de dorinţă,
Că toate şi-au găsit pieirea.
Şi dac-ar fi să-mi scriu povestea,
Aş arde cartea şi cenuşa
Aş pune-o tocmai lângă uşa
Ce suferinţă ascundea.
Şi dacă ar fi să-mi vând speranţe,
Acum nu le-aş mai cumpăra.
Aş şti că mult nu ar dura,
Când eşti cuprins de alte braţe.
Dacă ar fi să-mi pun dorinţe
Şi realitate să devină,
Din teamă şi mai mult din vină,
Nu aş mai cere-n veci fiinţe.
Şi dacă ar fi să am eu cheia
Către trecut şi viitor,
De teamă aprigului dor,
Aş lasă cerul să mi-o ia.
Şi dacă m-aş lasă purtată
De-un singur gând, de-o amintire,
Aş fi un rând dintr-o iubire
Din cartea ce am fost odată.
Şi dacă ar fi să-mi pierd suflarea
Să uit şi cerul şi pământul,
La suflet mi-aş trimite gândul
Că numai lui îi cer iertarea.
