marți, 17 septembrie 2013

Greșelile trecutului


  Atunci am greșit. Acum? Acum pare să repet greșelile trecutului. Mă simt atrasă cu o forță ce e mai presus de puterile mele. Dar mă lupt! Mă lupt cu întreaga mea ființă. De data aceasta mă voi pune pe mine înainte. 
    Eu iubesc cu tot sufletul și nu cu jumătăți sau chiar sferturi de măsură. Mă dăruiesc cu întreaga mea ființă, nu doar cu minte sau cu suflet sau cu trup. Eu nu mă joc cu iubirea, nu mă joc cu sentimentele. M-a durut prea tare și prea mult. Acum, mi-e greu să mai cred în cuvinte, mi-e greu să mai cred în iubire. 
   De data aceasta, nu vreau să mai repet greșelile trecutului. Am învățat, în sfârșit, că nu toți oamenii știu ce înseamnă să faci un sacrificiu sau un schimb. Nu am de gând să mai dau fără să primesc. Acum nu vorbesc de lucruri frivole. Recunosc: îmi e teamă! Dar a durut prea mult... Refuz să mă mai doară! Aș lăsa să-mi curgă lacrimile râu, doar să merite... Însă dacă ar fi vorba de iubire, lacrimile nu ar trebui să existe, nu? 
    Am învățat din trecut. Știu și regulile noi ale jocului. Dar eu nu sunt așa... Jocul asta nu-mi face plăcere. Renunț acum! Nu vreau să pierd, cum am mai pierdut și altă dată...

joi, 12 septembrie 2013

Nu am nevoie de prea mult

Nu am nevoie de prea mult, 
Nu-ți cer să-mi aduci luna...
Dă-mi voie numai să te-ascult
Că vocea ta-i doar una.

Și nu vreau stele să-mi culegi
Ci doar un roșu trandafir.
Ai grijă însă cum alegi
Că nu-mi doresc decât un fir.

Dar de la tine vreau iubire,
La tine-n suflet vreau să stau,
Să ne trezim în fericire, 
Să fiu cu tine! Asta vreau...

Și aparent, nu-ți cer nimic
Când vreau de fapt tot ce contează...
Dar îți promit să te ridic
Când steaua ta nu luminează.

marți, 10 septembrie 2013

Suflet, minte, trup și întreaga suflare

     Aș vrea să vii la ușa mea. Însă aș vrea să vii cu tot cu suflet. El este cel de care am nevoie, pe el vreau să îl primesc în casa mea, pe el vreau să-l cunosc mai bine și să-l înțeleg în cel mai mic detaliu. De sufletul tău am eu nevoie. Pe el vreau să-l am doar pentru mine. Restul poți să-l dai cui vrei tu. Nu te gândi că nu mă interesează și că nu te vreau cu trup, suflet și minte. Dar dacă sufletul tău e la mine, te vei întoarce mereu, cu gândul, cu trupul, cu întreaga ta ființă. Eu îți voi da la schimb întreaga-mi suflare. Dar dacă vei veni la ușa mea doar cu trupul, te voi privi ca pe oricare. Nu mai sunt copil. Tu se prea poate încă să mai fii. Mai copilărește puțin! Și când vei înțelege, aș vrea să vii la ușa mea, cu tot cu suflet. Ai grijă însă ca nu cumva să vii numai cu trupul și să mă întrebi de sufletul tău, pe care l-ai uitat cândva la mine. Eu s-ar putea să-l fi găsit și să nu vreau să ți-l înapoiez prea curând și nici să ți-l „plătesc”. Și dacă nu e la mine, ai grijă cui i-l dai. Cere ceva la schimb, dar nu orice. Cere întreaga-i suflare!


marți, 3 septembrie 2013

Draga mea, 

     Timpul încă nu a cunoscut iertarea și nici să ierte nu a învățat, cel puțin nu încă. A mai trecut un an și o să mai treacă mulți alții. A venit însă vremea să îți scriu câteva rânduri, gândindu-mă și la ceea ce urmează să vină și simțind cumva că, oricât de mult mi-aș dori, nu va mai fi la fel...
      De data aceasta nu vreau să mă rezum la un simplu La mulți ani!. Aceste trei cuvinte s-ar putea să le auzi de prea multe ori, de atât de multe ori chiar încât îți vor părea prea lipsite de sens, mai ales văzând cum sunt transmise. Altele sunt, cel puțin în viziunea mea, cuvintele pe care le meriți, pe care vrei sau nu să le auzi, pe care poți sau nu să le înțelegi. Mi-e teamă că o floare se usucă și că orice obiect se uzează. Cuvintele însă, fie că vrei, fie ca nu, cuvintele rămân captive în mintea și-n sufletul tău, precum imaginile din copilărie, precum amintirea primului sărut sau senzația nebună a momentului în care sufletul tău a cunoscut iubirea. Da-mi voie deci să-ți dau drept cadou această scrisoare, o parte din sufletul meu.
     Sunt câteva lucruri care contează cu adevărat în viață. Mi-e teamă că eu am greșit deja. Tu însă, încă mai poți să alegi...Nici nu știi cât de norocoasă ești pentru asta! Nu sunt în măsură să dau sfaturi, dar știu că poți să înveți din greșelile mele... Deci:

  • Sunt prea puțini cei cărora le pasă! Și uneori tu ar trebui să fii ca ei! 
  • Cele mai bune decizii se iau cu sufletul! Se prea poate ca uneori să fie nevoie și de un sfat din partea rațiunii însă...
  • Dacă tu ești așa, nu toți sunt ca tine! Aparențele sunt până la urmă doar aparențe!
  • Fă cunoștință cu sacrificiul! Dar să nu uiți vreodată că prin dânsul, ceva se va pierde. Ai grijă să merite și precum un croitor, măsoară de zece ori și taie o singură dată! 
  • De ce ți-e teamă nu scapi! Ai grijă însă ca teama să nu te orbească și să scapi din vedere lucrurile care sunt cu adevărat importante.
  • Fără regrete! Dacă apuci să te lași măcinată de regret, în încercarea ta de a repara ceea ce ai stricat cândva sau de a face ceva ce nu ai făcut etc. ajungi să exiști fără să trăiești măcar puțin...
  • Nu te compromite pentru nimeni și nimic! Ai toate atuurile necesare pentru a reuși și fără să te „murdărești”!
  • O viață trăită de unul singur e un blestem! Tu nu ești singură -și nici nu cred că vei fi vreodată-!
  • Dacă inima spune „nu”, să nu o forțezi să spună „da”! Va veni o vreme când îți vei dori să o fi ascultat!
  • Visează cu ochii deschiși și când te îndrăgostești de vis, transformă-l în realitate! Eu știu că vei reuși!
  • Iubește până peste cap! Chiar și atunci când știi că nu iubești pe cine trebuie! Până la urmă, cea mai dulce suferință e cea a iubirii!
  • Poți face oamenii să spună ca tine! Dar dacă fac asta, sunt prea slabi... Lasă-i!
  • Ei spun că iubirea există! Eu spun„poate”... Tu să nu spui vreodată ca mine, ci mereu ca ei! 
  • Deschide ochii! Adevărul este mereu ascuns sub privirea ta. Trebuie doar să îți dorești să-l vezi!
  • Lasă de la tine, dar ai grijă să nu fii tu cadavrul pe care calcă alții pentru reușita lor! Doar tu ai dreptul să te faci să suferi; tu ești singurul tău stăpân.
  • O lacrimă îți face chipul să strălucească! Dar strălucirea atinge paroxismul doar dacă lacrimile s-au născut în urma unei iubiri sau a unui zâmbet..
  • Timpul vindecă rănile. Cele care nu se vindecă nici în timp, vor fi singurele care-și vor fi meritat durerea.
  • Cei care uita, cer să fie uitați! Învață asta, dar îți spun din experiență: nu e deloc ușor...
  • Învață să nu crezi în oameni atât de mult. Ei sunt primii care te vor vinde pentru fericirea lor.
  • Buzele sunt de o frumusețe cruntă! Nu le lăsa să se îmbrace în cuvinte grele fiindcă știi și tu cât de mult dor cuvintele...
  • Dacă se întâmplă să cazi, să încerci să te ridici cât mai repede și niciodată fără să zâmbești! Dacă ai fost împinsă însă...mai zăbovește puțin la pământ și așează pământul pentru cei ce te-au împins. Roata se întoarce mereu!
  • Dacă ai greșit, cere-ți iertare! Dar nu-ți răni orgoliul decât pentru cei ce merită!
  • Dacă tu îl/o/îi cunoști, nu înseamnă că e reciproc! Nici nu îți poți imagina cât de reale sunt cuvintele astea...
  • Dacă îți e dor, sună! Iar dacă nu reușești, cere ajutorul! Nu am de gând să intru în pământ prea devreme și cine știe..poate și de acolo aș putea face ceva...
     Ar mai fi multe de zis, dar cum nu e ultimul tău an de viață, mai păstrez câte ceva și pentru anii viitori. De tine depinde însă totul. Eu știu cum sunt! Pe tine abia te descopăr... Dar dacă nu mă iei cu tine în drumul tău, se prea poate să nu reușesc să te ajung din urmă și într-un final, am să renunț. Tu știi că în fiecare cuvânt am ascuns un sentiment, un alt gând, o emoție. Poate nu vei înțelege totul acum. Să nu mă pui să îți explic! Dacă aș fi știut că nu vei înțelege atunci când va veni timpul..nu ți-aș mai fi scris aceste rânduri. Îmi pare rău! Și sensul acestor ultime trei cuvinte le vei înțelege mai târziu...
    La mulți ani, draga mea! Să ai mereu privirea caldă și senină ca cerul în mijlocul verii. Să-ți păstrezi mintea limpede și calmă chiar dacă în jur sunt nori de furtună, iar sufletul să-ți fie puternic și inima mereu tânără și veșnic îndrăgostită! Să nu duci lipsă de hrană pentru trup, suflet și minte! Să descoperi fericirea și să te înfrupți mereu din ea ca dintr-o ultimă speranță înainte de marele final. Să ai grijă mereu de ceea ce contează!

     Cu drag, 
                E.

     P.S. Citește. gândește-te și uită că ai citit vreodată! Adu-ți însă aminte ori de câte ori simți nevoia! Eu am uitat deja că ți-am scris!

Străinul perfect

Tu ai fi fost străinul perfect. Nu te-aș fi iubit și nu aș fi sperat.. Eu nu aș fi știut să ai vreun defect. Străinul meu perfect...c...