Și n-am rămas fără cuvinte...
Încerc cumva să mă adun.
Nu simt nimic! Nu se mai simte...
Cuvintele sunt o avere.
Cu tine, doar le iroseam.
Acum, tu nu mai ai putere
S-aprinzi iubirea-n care-ardeam.
Nu vreau nici glasul să-ți aud.
Nu mă mai face să tresar.
M-am transformat în omul surd
Ce te-nțelege mult prea rar.
Nu pot să cred că nu mai doare,
Că mi-ai ajuns un cunoscut,
Când te iubeam atât de tare
Și te doream atât de mult...
Rămâi o simplă amintire
Și îți promit că într-o zi
Tu ai să mă iubești pe mine
Dar nu o să mă poți găsi.
O să-nțelegi atunci că timpul
N-a fost prea bine calculat
Și o să simți și tu-n tot trupul
Acel fior ce-i neschimbat.
Vei realiza că-n mână-aveai
O cheie spre iubirea ta
Dar ai scăpat-o când credeai
Că ești prea bun, tu, pentru ea.
Când tu vei suferi ca mine,
Eu nu am să te pot privi;
Nici nu știu de voi fi cu tine..
De-acum, mi-e teamă a iubi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu