Eu încă sunt aici...

     Plâng de dorul chipului tău. Îl caut în amintiri și îl găsesc ascuns în regrete, în trecut. Nici nu îmi mai amintesc când ne-am văzut ultima dată. Era parcă în parfumul verii, într-o clipă a splendidului dans dintre Cer și Pământ. Mă îmbrățișai atât de promițător... Credeam că nu aveai să îmi mai dai drumul nici măcar pentru o clipă. Mă îmbătam din parfumul frumuseții tale și mă amăgeam cu nemurirea. Îți sărutam cu foc chipul și tu mă mângâiai cu glasul tău. Precum doi îndrăgostiți, eram doi și mereu unul.
    Acum...acum ești departe. Mi se pare că tu m-ai uitat. Nu mai știi cine sunt? Sau poate adresa mea ți-a devenit necunoscută. Sunt acolo unde m-ai lăsat. Te aștept în fiecare clipă să vii și să mă lași să gust din nou din dulceața ta. Am refuzat să îmi pierd speranța, deși jocul acesta mi se pare lipsit de șansă. Dar am nevoie de tine mai mult ca oricând! Și amintirea chipului tău îmi aduce durerea pe care îmi e atât de teamă să o mai simt... Am nevoie să mă ridici către iubire! Am nevoie de căldura ta să-mi readucă la viața sufletul ce se stinge la plecarea ta.... Îmi e greu fără tine, iar tu, ca un demon al destinului, te-ai ascuns într-un univers cuprins de foc și mă privești pe mine, cea ce mă sfărâm continuu, cea ce mă pierd și sufăr căutându-te pe tine. Răutatea ta atinge paroxismul ca mai apoi să reapari în lumea mea și să-mi redai zâmbetul pierdut.
      Acum am nevoie de tine. Știu că tu ești un călător imposibil de oprit pentru vecie. Dar tot ce îți cer sunt doar câteva clipe alături de tine. Doar câteva îmi vor fi de ajuns să mai trăiesc o vreme. Nu mă lăsa să mă sting cerșind divinității să-ți rătăcească pașii în lumea mea! Nu mă lăsa să-mi trăiesc viața strigându-te pe tine, când locul tău e aici, cu mine! Ești unicul lucru pe care mi-l doresc și doare, doare cumplit să nu te pot avea...
      Unde ești tu, fericire? Cu ce oare ți-am greșit de m-ai uitat? Eu încă sunt aici, te mai aștept o clipă, un ceas, un an, o viață...