Sunt puțini, dar EXISTĂ!!!

       Trupul și mintea mi se pierd într-un joc haotic al gândurilor reci. Mă taie un fior al singurătății și cerul pare să coboare grăbit asupra mea. Îmi e teamă! Încrederea în mine a sabotat știința și a găsit căile teleportării: a dispărut brusc, s-a dus într-un loc necunoscut mie de unde să nu o pot auzi, simți si îmbrățișa. Îmi e greu să îmi port pașii când simt că mă îndreaptă spre nicăieri. Nu mai am habar de ce ar trebui să fac. Singurul lucru de care mă mai simt capabilă este să strig dupa ajutor. Dar vocea nu mă ajută. Deci strig cu vocea inimii și a sufletului ce s-au unit într-un singur glas.
       Poate părea greu de crezut, dar EI mai există încă. Și nu, nu sunt puțini la număr. Sunt numeroși chiar. Câte unul sau doi pentru fiecare. Mai greu e să îi găsești, să îi înveți să creadă în tine, să le dai șansa de a te cunoaște, să îi primești în universul tău, să le dovedești că tu ești cel/cea care îi poate întelege, să li te oferi lor fără ezitare-uitând de tine în favoarea lor-, să le deschizi ușa către cel mai prețios lucru pe care îl poți avea: către sufletul tău. Cine sunt EI? Sunt tot ce contează, sunt singurul lucru de care ai nevoie, sunt îngerii tăi cărora aripile le-au fost retezate întru căderea lor pe Pământ. Sunt sufletul și inima ta, captive într-un alt trup. EI sunt cei ce îți aud chemările când tu, lipsit de putere, nu îi poți striga. EI sunt cei cărora nu trebuie să le dai explicații fiindcă motivele le cunosc atât de bine.EI sunt cei care îți dau aripi pentru ca tu să poți cuceri văzduhul. EI îți simt neliniștea dar  mimează neînțelegerea pentru a te ridica din prăpastia în care tu îți construiești căminul. EI sunt cei cu care râzi până la lacrimi având drept subiect -nimic-. EI sunt cei cărora, într-un moment final, le-ai lăsa totul ca semn al mulțumirii și ai simți că nu ar fi de ajuns. EI sunt cei ce te ridică când disperarea te pune la pământ. EI îți sunt sora/ fratele pe care Dumnezeu i-a trimis să se nască din alt trup ca tu să ai la cine fugi. EI sunt mai mult decât decât aș putea să spun în cuvinte când pentru dânșii nu există decât -supremul absolut-.EI sunt AI TĂI!-cei ce te-ar putea doborî într-o clipă, dar nu fac altceva decât să te ridice.
        Da! Îi am și eu pe EI, am și eu îngerii mei. Oricine îi are. Important este nu doar să îi ai, ci să le cercetezi culoarea aripilor.Caută-i pe cei ce în zbor răspândesc doar frumusețea razelor. Și când i-ai găsit, nu îi mai lăsa să plece, nu-i mai scăpa din ochi ci veghează-i ca un înger, cuprinde-i în aripile tale, pretuiește-i și protejează-i pentru că ei sunt parte din familia ta, sunt parte din sufletul tău.

              Multumesc vouă pentru că sunteți puțini, dar existați!