Detașare

Ți-am închinat poeme și chipu-ți l-am pictat

Și-am plâns gândind la tine, am plâns și-am așteptat.

Arunc acum  iar vualul, iluzia iubirii,

Nu mai lupt contra lumii, nu mai lupt contra firii.

M-oi reclădi pe mine c-am sărutat pământul

Cerându-te pe tine cu sufletul și gândul.

Renunț și la poeme, renunț din vina ta,

Ca să-ți aduc sfârșitul, să pieri din lumea mea...

Voi reuși cu timpul să-mi reclădesc amorul,

Voi reuși cu timpul să-mi redescopăr zborul.

Rămâi în amintire, rămâi doar în trecut

Cel ce-a pierdut deodată ce nici nu a avut.

M-oi detașa de tine și fi-vei tu străin,

Cel ce hrănit mi-ai viața cu lacrimi și suspin.