In cautarea sinelui pierdut

      Mi-ar fi placut sa fiu undeva departe... Departe de temerile mele, de gandurile si visele mele. Mi-ar fi placut sa fiu intr-un loc singuratic in care linistea e singurul lucru care te inconjoara. Cred ca am nevoie sa ma (re)gasesc pe mine, cea care se ascunde sub falsitatatea unor zambete enervant de credibile. Simt ca nu ma mai cunosc si ajung uneori sa spun "crede-ma ca eu stiu cel mai bine pentru ca eu ma cunosc cel mai bine" pentru ca mai apoi sa imi dau seama ca nu am habar cine sunt. 
      Am de gand sa ma aventurez intr-o calatorie ciudata. Scopul va fi sa ma regasesc pe mine. Si cred ca pentru asta am nevoie de curaj ( de foarte mult curaj poate) pentru ca ce as putea gasi s-ar putea sa nu coincida cu ceea ce afisez sau as vrea sa afisez. Si lucrul acesta presimt ca o sa doara... Dar e un risc pe care ar trebui sa mi-l asum.  De as putea doar sa gasesc in mine puterea unui prim pas.. acel prim pas care sa imi deschida drumul la capatul caruia sunt doar eu...
             Doar un prim pas in cautarea sinelui pierdut..