Şi dacă ţi-aş spune ...

 
Şi dacă ţi-aş spune că mi-a fost dor de tine? Şi dacă ţi-aş spune că încă îmi lipseşti? Şi dacă ţi-aş spune că aş fi renunţat la tot, dacă şi tu ai fi simţit la fel?
    M-am minţit mult timp. Mi-am vândut iluzii şi le-am cumpărat prea grăbită de parcă ele ar fi fost drogul meu iar a mea dependenţă era clară. Şi mi-am dat seama că greşesc, că ascund adevărul chiar de mine. Dar nu am vrut să recunosc în faţa mea, în faţa ta sau în faţa oricui ar fi întrebat. Am avut nevoie de prea mult timp pentru a putea înţelege. Iar acum e mult prea târziu. Am greşit şi recunosc asta, doar că recunosc acum, deşi ar fi trebuit să recunosc atunci. 
    Uneori mă copleşesc amintiri şi glasul sufletului meu îmi şopteşte că ar fi vrut să fii aici... Iar când mă simt singură, nu vreau să fiu în altă parte decât în braţele tale şi spre tine aş alerga cu preţul ultimei suflări. Dar mai sunt deschise braţele tale pentru mine?