sâmbătă, 20 septembrie 2014

Povești cu zâne


Am ascultat atât de multe
Și de la oameni ce-au uitat
Ce-a însemnat copilăria
Și ce era gândul curat.

Dar pentru cei ce țin în suflet
În gând, în minte și-amintire
Acele vii povești cu zâne,
Mai cred și astăzi în iubire.

Cei ce mai cred că fericirea
În lucruri mici a stat mereu,
Aceia sunt oamenii care
Vor mai zâmbi când va fi greu.

Povești cu zâne s-au mai scris.
Se vor mai scrie chiar și-acum.
Dar sufletele ce le-ar crede
S-au risipit cumva pe drum.

Obișnuiam cândva să credem,
S-avem speranțe și trăiri.
Acum suntem pierduți prin lume
Cu prea puține amintiri.

Dar într-o zi când o minune
Ne va trezi din somnul greu,
Povești cu zâne vor fi toate
Chiar dacă va fi și un zmeu.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Străinul perfect

Tu ai fi fost străinul perfect. Nu te-aș fi iubit și nu aș fi sperat.. Eu nu aș fi știut să ai vreun defect. Străinul meu perfect...c...