Dacă ar fi...

Dacă ar fi să-mi plâng iubirea

Aş face râu de suferinţă,

De patimă şi de dorinţă,

Că toate şi-au găsit pieirea.

Şi dac-ar fi să-mi scriu povestea,

Aş arde cartea şi cenuşa

Aş pune-o tocmai lângă uşa

Ce suferinţă ascundea.

Şi dacă ar fi să-mi vând speranţe,

Acum nu le-aş mai cumpăra.

Aş şti că mult nu ar dura,

Când eşti cuprins de alte braţe.

Dacă ar fi să-mi pun dorinţe

Şi realitate să devină,

Din teamă şi mai mult din vină,

Nu aş mai cere-n veci fiinţe.

Şi dacă ar fi să am eu cheia

Către trecut şi viitor,

De teamă aprigului dor,

Aş lasă cerul să mi-o ia.

Şi dacă m-aş lasă purtată

De-un singur gând, de-o amintire,

Aş fi un rând dintr-o iubire

Din cartea ce am fost odată.

Şi dacă ar fi să-mi pierd suflarea

Să uit şi cerul şi pământul,

La suflet mi-aş trimite gândul

Că numai lui îi cer iertarea.