De neatins

Îmi era teamă să te-ating,
Că ai tăi ochi plângeau durerea.
Și aș fi vrut doar să mă sting
Și ție să îți dau puterea
A două suflete deodată...
Că unul singur nu puteai
Să lupți cu suferința toată
Și prins de suflet, nu fugeai...

Și-mi era teamă să-ți vorbesc
Când strigătele-ți disperate
Mă obligau să mă opresc
Și sa-mi doresc ca-n altă parte
Să te pot duce și să-ți fie
Mai bine decât altă dată
Și sunete de bucurie
Să-ți umple sufletul deodată.

Și aș fi vrut să-ți fiu aproape
Dar te-ngrădiseră dușmanii,
Când încercau să te îngroape
Cu visele-ți și-apoi cu anii
Care aveau să-ți fie martori
Ai reușitelor mărețe
Și să-ți aducă fericirea, ori
Greul vieții să-i învețe.