Îți spun că n-are rost să plângi
Și nici speranța să ți-o pierzi,
Nici sufletul să nu ți-l frângi
Ci în destin tu să mai crezi.
Și dac-o ușă s-a închis,
Iar lacrimile-au curs nebune,
Să știi că focul nu s-a stins
Ci s-a extins în a ta lume.
Când fericirea s-a-mpărțit,
Tu te luptai cu viața ta...
Din calea dânsei ai fugit
Dar ea într-una te urma.
Nu te lăsa îngenunchiat!
Tu ești stăpân pe visul tău!
Acum ești mic și-ndurerat.
Dar știi că-i bine după rău!
Să nu renunți, ci luptător
Să fii când demonii îți cântă;
Și vei ieși biruitor
Din lupta ta ce este cruntă.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Străinul perfect
Tu ai fi fost străinul perfect. Nu te-aș fi iubit și nu aș fi sperat.. Eu nu aș fi știut să ai vreun defect. Străinul meu perfect...c...
Frumoase versuri. Un singur lucru nu il inteleg.
RăspundețiȘtergereDe care parte luptati, atunci can demonii iti canta.
De regula cantecele pot genera si o stare de incurajare, de ridicare al moralului.
Fiecare cu placerile lui...
Vocea demonilor, chiar și sub forma unui cântec, nu este cea mai plăcută. În viziunea mea, acest cântec al demonilor este unul care împrăștie teamă, senzația unui labirint din care, deși cauți cu disperare ieșirea, nu reușești să ieși -cel puțin în aparență-. Este un cântec al descurajării. Lupta se poartă pentru sine,iar printre combatanți se pot număra de la forțele exterioare, până la propriile idei, gânduri și sentimente ce uneori ne țin în loc. De care parte lupt, nu aș putea spune cert. Dar în asta stă frumusețea versurilor: în posibilitățile multiple de interpretare. Fiecare lupta pentru ceva, de partea cuiva și chiar împotriva cuiva. Deci fiecare se poate transpune într-o oarecare măsură în aceste versuri, dacă vrea!
ȘtergereÎți mulțumesc pentru comentariu!