De ce tocmai când mă sting?...

Draga mea, cu chip din lună,

Îmi e teamă să-ți vorbesc.

Dar te-aș lua, ușor, de mână

Și ți-aș spune: Te iubesc!

Dar tu, firavă femeie,

S-ar putea să mă respingi,

Făr' să vezi acea scânteie

Ce se naște când m-atingi.

Mult prea firavă-i suflarea

Și-aș putea oricând să pier.

Însă tu-mi ești mângâierea

Și puterea să mai sper.

Trupul tău ca din petale,

Mă îmbie să-l ating.

De ce mi-ai ieșit în cale?

De ce tocmai când mă sting?...

Draga mea, pura-mi iubire,

Suvenir ți-o voi lăsa.

Eu nu cred în nemurire.

Cred  în frumusețea ta!