joi, 18 februarie 2016

Sunt oameni

Sunt oameni care te doboară,
Sunt oameni care îți zâmbesc,
Sunt oameni care într-o seară
Distrug ce lunile clădesc.

Sunt oameni care cred în tine
Și oameni care te-au uitat,
Sunt oameni care stau la bine
Și când ți-e greu, au și plecat.

Sunt oameni care te ridică,
Sunt oameni care-ți mulțumesc,
Sunt oameni care-ți poartă pică
Și oameni care te iubesc.

Sunt oameni care-ți cer prea mult,
Sunt oameni cărora le dai,
Sunt oameni care n-au știut
Că ai pierdut și ce n-aveai.

Sunt oameni care au plecat
Când ai fi vrut să-ți fie-aproape,
Sunt oameni care n-au uitat,
Sunt oameni ce îi vezi prin pleoape. 

Sunt oameni care te-au rănit
Și alții ce te-au vindecat.
Cu oameni mulți m-am întâlnit
Și prea puțini ce i-am uitat.

Sunt oameni care se deschid
Precum o carte-n fața ta
Și oameni ce se pierd în vid
Când nu-i nimic ce-ar mai conta.

Eu sunt un om ce a greșit,
Ce a pierdut de-atâtea ori,
Sunt omul care s-a trezit
Și-a adormit plin de fiori.

Mai cred în oameni? Prea puțin...
Mai cred în mine? Zi de zi!
Sunt oameni care pleacă, vin...
Nu-i cert ce este, ce va fi...

 
 

5 comentarii:

  1. Ai un talent de a mânui cuvintele foarte bun. Dar iti lipseste ceva, ceva ce poti gasi doar la Dumnezeu. Daca ai avea acel lucru scrierile tale ar fi cu adevarat frumoase si ar avea un impact puternic. Te apreciez pentru ca scrii! Dar te incurajez sa Il cauti pe Domnul . Cauta-L cu toata inima ta. Afla adevarul despre ceea ce esti . Apoi vei fi cu adevarat o scriitoare minunata!��

    RăspundețiȘtergere

Străinul perfect

Tu ai fi fost străinul perfect. Nu te-aș fi iubit și nu aș fi sperat.. Eu nu aș fi știut să ai vreun defect. Străinul meu perfect...c...