duminică, 6 decembrie 2015

Scântei

Iubita mea, scumpă femeie, 
Îți dau, cu drag, un sfat acum:
Să nu te-aprinzi dintr-o scânteie,
Că vei rămâne numai scrum.

Și nici în vorbe să nu crezi,
Chiar de-ți vor fi cumva șoptite,
Că vor rămâne amintiri
Ca umbrele ce-s adormite.

Și-ți spun, fiindcă te știu naivă,
Că visele devin coșmar;
Te poart-agale în derivă
Și te aruncă pe un mal.

Iubita mea, scumpă femeie,
Îți scriu chiar dacă ți-am mai scris,
Că m-am apris dintr-o scânteie
Ce m-a ucis până s-a stins.

Și-aș vrea ca tu să mă asculți,
Chiar dacă pare doar un gând,
Fiindcă vei vrea cândva să uiți,
Și-or curge lacrimi încercând.

Nu-ți lăsa pradă tinerețea,
Nici sufletul să nu ți-l vinzi,
Că mulți vânează frumusețea
Și prea puțini vor să o prinzi.

Iubita mea, dragă femeie, 
Tu de scântei să te ferești,
Fiindcă te știu și n-ai idee
Cât doare când doar tu iubești.






3 comentarii:

Străinul perfect

Tu ai fi fost străinul perfect. Nu te-aș fi iubit și nu aș fi sperat.. Eu nu aș fi știut să ai vreun defect. Străinul meu perfect...c...