Nu știu de-i vorba de iubire
Sau poate de un joc prostesc,
Dar rămân mută de uimire
Și-ncet tresar când te-ntâlnesc.
Și într-un fel îmi este teamă
C-am să te pierd, că ai să pleci...
Și-atunci mi-ești drag și bag de seamă
Că nu o să te uit în veci.
Aș vrea să stau cu tine-n brațe
Încă o clipă, înc-o zi...
Te rog plângând, nu-mi da speranțe!
Nu mă lăsa a te iubi!!
Tu nu mă poți iubi pe mine!
Eu asta simt! Tu spui ce vrei...
Eu mi-am legat viața de tine
Și mult vor plânge ochii mei...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Străinul perfect
Tu ai fi fost străinul perfect. Nu te-aș fi iubit și nu aș fi sperat.. Eu nu aș fi știut să ai vreun defect. Străinul meu perfect...c...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu