Greșelile trecutului

  Atunci am greșit. Acum? Acum pare să repet greșelile trecutului. Mă simt atrasă cu o forță ce e mai presus de puterile mele. Dar mă lupt! Mă lupt cu întreaga mea ființă. De data aceasta mă voi pune pe mine înainte. 
    Eu iubesc cu tot sufletul și nu cu jumătăți sau chiar sferturi de măsură. Mă dăruiesc cu întreaga mea ființă, nu doar cu minte sau cu suflet sau cu trup. Eu nu mă joc cu iubirea, nu mă joc cu sentimentele. M-a durut prea tare și prea mult. Acum, mi-e greu să mai cred în cuvinte, mi-e greu să mai cred în iubire. 
   De data aceasta, nu vreau să mai repet greșelile trecutului. Am învățat, în sfârșit, că nu toți oamenii știu ce înseamnă să faci un sacrificiu sau un schimb. Nu am de gând să mai dau fără să primesc. Acum nu vorbesc de lucruri frivole. Recunosc: îmi e teamă! Dar a durut prea mult... Refuz să mă mai doară! Aș lăsa să-mi curgă lacrimile râu, doar să merite... Însă dacă ar fi vorba de iubire, lacrimile nu ar trebui să existe, nu? 
    Am învățat din trecut. Știu și regulile noi ale jocului. Dar eu nu sunt așa... Jocul asta nu-mi face plăcere. Renunț acum! Nu vreau să pierd, cum am mai pierdut și altă dată...