Mi te-a luat destinul și nu te-a mai adus.
Te-a pus la loc de cinste, departe și prea sus.
Cum te-am iubit pe tine, că pot, nici nu credeam.
Dar mai găsesc speranță, putere să zâmbesc,
Chiar de mă pierd în lipsa-ți, mă chinui să trăiesc!
Privirea mi-e pierdută. Te caută într-una.
Dar Cerul îți e casă, iar mamă îți e Luna.
Și mă ridic spre tine, numai în gând acum.
Mai am puțin din viață, mai am mai mult din drum.
frumos:) emotionant
RăspundețiȘtergereMultumesc!
Ștergere