Străină-ți sunt și-mi ești străină.
Dar eu te caut chiar și-acum.
Aș vrea să știu cine-i de vină,
Că nu ne întâlnim nicicum...
Îmi cert destinul și visarea
Că nu mi-au scris să te găsesc.
Dar te mai caut când uitarea
Îmi spune că-i ceva firesc.
M-am agățat de o speranță
Și n-am de gând să mă dezleg.
Mai am prea mult, puțin din viață,
Dar am ales să te aleg.
Mi-au spus cândva că drumul meu
Se va opri curând la tine.
E un drum lung. E un drum greu.
Dar tu vei fi parte din mine.
Mă lupt cu toți, mă lupt cu toate
Și chiar cu mine mă mai lupt.
Mi-am pus pe suflet un mic -poate-
Și n-am de gând, de el, să uit.
Și îți scriu, dragă fericire,
C-am să te caut până când
Nu voi mai crede-n nemurire
Și ne vom stinge, rând pe rând.
Frumoase versuri !...Felicitări !
RăspundețiȘtergereMulțumesc, domnule Nelu Preda, atât pentru acest comentariu și implicit această apreciere cât și pentru faptul că sunteți constant în lectura articolelor de pe acest blog! Vă doresc o zi frumoasă!
Ștergereminunate versuri! Multumesc!
RăspundețiȘtergereVă mulțumesc!
Ștergere