Sărută valurile țărmul și tu rămâi ca adormit,
Visând la frumusețea vieții în care tu vei fi iubit.
În altă lume ți-e destinul și într-un timp necunoscut,
Acolo ți-e și fericirea ce ți-o dorești atât de mult.
Te-arunci senin în vraja mării, te lași purtat de al ei joc
Și-ți pare totul o minune...Și nu mai simți nimic, deloc.
Ți-e sufletul deasupra dânsei și vântul limpede te poartă
Spre un destin din alte gânduri, spre nicăieri, spre altă soartă.
La mal lumea îți plânge trupul; tu le zâmbești în al tău zbor.
S-or împăca ei cu durerea... Și or uita chiar și de dor.
Îți pare rău doar de iertarea ce n-ai cerut-o nimănui...
Dar asta ție-ți fu chemarea și n-ai avut cui să îi spui..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu