Tablou de toamnă

Culori de toamnă mă-nconjoară
Și gându-mi fuge iar la tine. 
Un ultim dans, în prag de seară...
Dar tu nu mai dansezi cu mine...

Și nu-ți mai simt acum căldura,
Că trupul tău e prea departe.
Doar muzica-mi cunoaște ura
Și sufletul mi-l mai străbate...

Mă-mbrățișeaz-un vânt prea rece
Și-mi amintește c-ai plecat.
Tu ai trecut, cum timpul trece,
Precum un călător uitat...

Și frunzele dansează-ntruna.
Nu le e teamă de pământ.
Le-a trecut viața. Câte una,
Danseaz-acum prin ploi și vânt.

Pe-o bancă am rămas uitată.
Și nu e lume-n jurul meu.
Aș vrea să te mai văd o dată...
Așa am vrut...am vrut mereu...

O altă toamnă fără tine.
Un alt tablou ce l-am pictat,
Crezând că îmi va fi mai bine.
Dar ești aici, nu te-am uitat.

Deși sunt singură, străină,
Te-am în suflet și-amintiri.
M-am transformat într-o ruină.
Tu nu mai ești, să mă inspiri...

Un ultim dans, în miez de toamnă.
Mi-aș fi dorit să fie-n doi...
Dar glasu-ți nu mă mai condamnă.
Tu nu mai ești parte din -noi-.