Emisar

Și în tenebră stai ascuns.

Ți-e teamă de lumină.

Dar nu-i ceva de nepătruns

Și tu n-ai nici o vină!

Și ca un emisar al nopții,

Tu ai plecat să cucerești.

Pierdute-s drumurile sorții,

Dar tu promiți să le găsești.

Ești ca un viciu pentru suflet,

Ești drogul inimilor frânte,

Ești voce a durerii urlet.

Tu chiar nu vezi? Dar numai...Uite! 

Și ai pornit în misiune,
Chiar dacă încă n-ai aflat.
Ți-aș spune eu, dar nu-ți voi spune.
Doar mă prefac că am uitat.

Tu n-ai nevoie de cuvinte,
Că sunetele calmu-alungă.
Însă privirea-ți, spune multe...
Și chiar de stai, n-o să te-ajungă!

Ești ca un autor de vise
Fiindcă realu-i limitat.
Și sunt minuni ce-au fost promise;
Tu, singur, unul, n-ai uitat!

Și molipsește-mă de tine,
Învață-mă să-mi simt chemarea!
Fii emisar și pentru mine,
Când altora le ești suflarea.