Hai să lăsăm uitării tot ce-a fost cândva.
Ești trista amintire ce-o pierd în urma mea.
O să pășesc din nou, însă mult mai grăbită,
Spre lumea mea uitată, spre lumea-mi părăsită.
Aș vrea să scap de tine, chiar de ești umba mea.
M-ascund. Alerg departe. Tu ești în urma mea.
Am să m-arunc în noapte, când tu nu mai respiri
Și-am să te chem în șoapte, cu dor, să mă inspiri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu