M-a purtat vântul în furtună
Și fără știre am ajuns
În lumea asta prea nebună
Care în suflet mi-a pătruns.
Mi-am pierdut gândul într-o clipă
Și am uitat cumva de mine.
Și mi-am dat seama de risipă
Când n-aveam cum să mai fiu bine.
Am învățat să nu mai cred,
Dar încă doare c-am crezut.
Îmi tot spuneam să nu mă pierd,
Dar fără știre, am pierdut.
Ca un copil am privit ochii
Ce mă mințeau atât de dulce
Și-acum nu pot să mă apropii
De-acel ceva ce mă seduce.
Și-s vii regretele în mine.
Doar timpul le va lua suflarea.
E simplu să te pierzi pe tine
Și mult prea greu să simți uitarea.
Secunde reci, minute grele...
Mă doare acum, dar recunosc.
Greșelile sunt ale mele.
Naivă sunt, voi fi și-am fost!
Here is Another me... Uneori, gândurile ascunse se cer a fi împărtășite. Trăiri, idei, întrebări, temeri și nu numai, se regăsesc în rândurile pe care am decis să le conturez prin intermediul acestui blog, o imagine amplă asupra mea, o mărturie a existenței mele, a evoluției și chiar și involuției poate. Aici este o -Altă EU-.... Cu drag, Elena .
marți, 23 februarie 2016
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Străinul perfect
Tu ai fi fost străinul perfect. Nu te-aș fi iubit și nu aș fi sperat.. Eu nu aș fi știut să ai vreun defect. Străinul meu perfect...c...

-
Tu ai fi fost străinul perfect. Nu te-aș fi iubit și nu aș fi sperat.. Eu nu aș fi știut să ai vreun defect. Străinul meu perfect...c...
-
Mi te dezbrac cu o privire De răul care te îmbracă Și rămân mută de uimire Când văd ce-i dincolo de mască. Ești mult mai mult d...
-
Te caut și nu te găsesc și nici nu știu de tine. Când te-ai pierdut, când ai plecat, când ai uitat de mine? Și visul când l-ai dat uitări...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu