Lanț al fericirii

Precum un nor aș vrea să stau
Deasupra ta, deasupra lor
Și-apoi cu mine să te iau
Ca într-un vis nemuritor.

Să ne plimbăm prin cer și valuri...
Să n-auzim ce alții zic...
Și să ne fim ca scumpe daruri
Când nu ne-a mai rămas nimic.

Și într-un loc uitat de lume
Să reclădim o casă veche,
Să se transforme-al nostru nume
Doar într-o șoaptă, la ureche.

Și-apoi să revenim acasă,
Cuprinși de patimă și dor
Să transformăm povestea noastră
Într-un pur vis, nemuritor.

Și-un lanț al fericirii pure
Noi doi, cumva să-l împletim
Și alții de vor vrea să-l fure
Ne vom preface că nu știm!

Dar astea-s gânduri, se vor pierde.
Fiindcă realu-i limitat
Și-n ele nimeni nu mai crede.
Cuprinși de temeri, le-am uitat.