Aceeași limbă

     Mi se pare că nu vorbim aceeași limbă. Nu te înțeleg, nu mă înțelegi. Ne dorim lucruri diferite și avem așteptări care nu coincid. Se poate să nu te mai cunosc. Sau poate am văzut în tine ceva ce nu există în lumea reală. Poate nici nu știu cine ești când am crezut că te cunosc atât de bine. Cert este că nici tu nu mă cunoști. Mi-ai demonstrat asta în ciuda discursurilor tale. Te-ai lovit de cuvinte ca de un zid și nu ai reușit să îmi demonstrezi. Eu aveam nevoie de ceva palpabil, de concret, de trăire și existență. Ai coborât atât de repede în lumea celor vii când eu te ridicasem la rangul de zeu. Acum e cert faptul că suntem doi străini, atât de străini încât nici nu știu ce să îți spun, despre ce să îți vorbesc. M-ai dezamăgit. Se poate ca și eu să te fi dezamăgit pe tine. Nu sunt perfectă. Și cel puțin pentru tine nu voi fi vreodată măcar o iluzie a unei apropieri de perfecțiune. Îmi pare rău. Am greșit. Cât despre noi, noi nu vorbim aceeași limbă, iar eu sunt dependentă de comunicare- și ideal ar fi să fie de calitate.