Suflet, minte, trup și întreaga suflare

     Aș vrea să vii la ușa mea. Însă aș vrea să vii cu tot cu suflet. El este cel de care am nevoie, pe el vreau să îl primesc în casa mea, pe el vreau să-l cunosc mai bine și să-l înțeleg în cel mai mic detaliu. De sufletul tău am eu nevoie. Pe el vreau să-l am doar pentru mine. Restul poți să-l dai cui vrei tu. Nu te gândi că nu mă interesează și că nu te vreau cu trup, suflet și minte. Dar dacă sufletul tău e la mine, te vei întoarce mereu, cu gândul, cu trupul, cu întreaga ta ființă. Eu îți voi da la schimb întreaga-mi suflare. Dar dacă vei veni la ușa mea doar cu trupul, te voi privi ca pe oricare. Nu mai sunt copil. Tu se prea poate încă să mai fii. Mai copilărește puțin! Și când vei înțelege, aș vrea să vii la ușa mea, cu tot cu suflet. Ai grijă însă ca nu cumva să vii numai cu trupul și să mă întrebi de sufletul tău, pe care l-ai uitat cândva la mine. Eu s-ar putea să-l fi găsit și să nu vreau să ți-l înapoiez prea curând și nici să ți-l „plătesc”. Și dacă nu e la mine, ai grijă cui i-l dai. Cere ceva la schimb, dar nu orice. Cere întreaga-i suflare!