Aș vrea

Aș vrea să mă trezesc cu tine, 

Să îți zâmbesc, să mă atingi,

Să-mi ardă sufletul în mine

Când mă aprinzi și-apoi mă stingi...

Aș vrea să mergi pe lângă mine, 

Să mă veghezi și să-mi șoptești,

Că dacă-s jos, te am pe tine, 

Că ești aici, că mă iubești.

Aș vrea să fim copii în lumea

În care mulți nu se mai joacă, 

Să nu ne pese de mulțimea

Ce ne atacă, ne provoacă

Aș vrea să te sărut nebună

Să fii tu Universul meu

Și să te prind pe-ascuns de mână, 

Și al tău aer, să fiu eu...

Aș vrea să-ți dau și să-mi oferi

Întregul meu, întreaga-ți fire.

Nu te-aș lăsa în veci să suferi!

Te-aș ocroti cu-a mea iubire.

Aș vrea să mă găsești cumva,

Dar cred că ești mult prea departe...

Tu ești străin în lume mea, 

Un personaj din altă carte...

Mi-e dor de tine...

Mi-e dor de tine, om frumos!

Mi-e dor de chipul tău senin!

Mi-e dor de zâmbetu-ți spumos, 

De sfletu-ți ca din penin! 

Te caut printre amintiri

Și-mi bate inima nebună.

Un om cu vise și iubiri

Scăldate-n Soare și în Lună...

Mi-e dor de tine! Mor de dor!

Și-mi pare că te-au dus departe...

Te stingi, copilă! Și eu mor...

Tablouri vii, cu rame sparte.

Eu te știam o luptătoare,

Râvneai la podium, la delir!

Tu îmi spuneai că dacă doare, 

Înnozi speranțe fir cu fir...

Mi-e dor de tine și te strig!

Tu nu m-auzi nici dacă țip.

Te-au aruncat în vânt și-n frig

Și ești neghină în nisip.

Tu nu mai ai în ochi sclipire

Și zâmbești fals, teatral dar fin.

Te-ai agățat de o iubire

Ce ți-a fost aer și venin...

Mi-e dor de tine! Un dor greu...

Mi-e dor de tine! Dureros...

Mi-e dor de tine fiindcă-s eu!

Mi-e dor de tine, om frumos...