Singură

Ca un copil am închis ochii
Și m-am speriat de umbra mea.
Tu ai fi vrut să te apropii...

Eu ți-am zâmbit de la distanță
Și ți-am trimis iubirea mea
Fără să-ți las și vreo speranță.

Am început s-alerg, nebună,
Pe drumul meu spre nicăieri,
Când tu-mi erai soare și lună.

Nu mi-a păsat de ce-am avut,
De ce va fi sau ce-a fost ieri,
Nu mi-a păsat de ce-ai crezut.

Eu știu c-așa am fost mereu,
Un om străin între străini
Și singurul creștin ateu.

Eu nu mă am decât pe mine,
În întuneric și-n lumini,  
Și voi spera că-mi va fi bine.

Și dacă plâng, îmi alin chinul
Și de-am căzut, eu mă ridic.
Sunt singură și-mi beau veninul
Turnându-mi zilnic câte-un pic.