Nu știu ce ești, de unde vii,
Cât ai de gând să stai în lume,
Nu știu ce crezi și nici ce știi,
Nu știu nici care-i al tău nume.
Dar te-am văzut pășind agale
Și-n urma ta am mers și eu
Fiindcă mergeai ca pe petale
Încet, suav însă nu greu.
Și trupul tău părea că spune
Acea poveste ce-o știam
Cu un copil pierdut în lume
Ce-l căutam și nu-l găseam.
Dar tu avei să dărâmi zidul,
Și să găsești ce se pierduse
Și să rescrii cu grijă rândul
Poveștii ce de mult se duse.
În urma ta plutea parfumul,
Atât de fin, curat și dulce
Încât părea că însuși drumul
Te va urma oriund-te-ai duce.
Și peste umăr m-ai privit
Când m-ai simțit în urma ta.
Nu m-ai certat ci mi-ai zâmbit
Spunându-mi parcă-a te urma.
Știai că-mi vei rămâne-n minte
Știai că m-ai schimbat cumva,
Știai fără s-auzi cuvinte
Știai că nu vei fi a mea.
Și cum ai apărut de-odată,
Tot într-o clipă te-am pierdut.
Mi-ai zdruncinat ființa toată,
Și-n urma ta, am rămas mut.
Acum ești doar o siluetă
În urma căreia am mers.
Dar amintirea ta e certă
Și te așez în orice vers.
